Ion Finteşteanu, 125 de ani de la naştere
În 1899, an de referință pentru impunerea jocului de oină (avea loc primul campionat naţional!), tot la Bucureşti, dar în ziua de 18 martie, vedea lumina zilei cel ce avea să devină un reputat actor al Naţionalului bucureştean, Ion Finteşteanu.
Bogata sa activitate pe scena teatrului a fost răsplătită, în 1971, cu ocazia împlinirii a 5 decenii numai în această trupă, fiind numit membru de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. Între cele mai cunoscute creaţii ale sale se numără roluri din Caragiale, Shakespeare, Molière …. De la figurantul din "O scrisoare pierdută" ajungea un valoros interpret caragialesc, şi nu doar al lui Farfuridi… (vezi foto) „Când a trebuit să-l dublez pe Soreanu în Pristanda, povestea Finteşteanu, nu mi-a fost prea greu; nici când l-am dublat pe Iancu Brezeanu în Cetăţeanul turmentat. L-am repetat o dată şi pe Trahanache… Se vede deci cum am ajuns la Farfuridi”. Creaţii notabile şi în Molière, Harpagon („Avarul”), Tartuffe („Tartuffe”).
A fost şi Domnul Jourdain din „Burghezul gentilom” de Molière, Pantalone în „Mincinosul” de Carlo Goldoni, Karenin, din „Ana Karenina” de Lev Tolstoi, sau Polonius, „Hamlet” şi Nebunul din „Regele Lear” de William Shakespeare...
Actor, profesor universitar şi şef al catedrei Arta actorului din Institutul de
Teatru, Artist al Poporului (1958), Ion Finteşteanu dezvăluia la un moment dat
o fărâmă din „secretul” succesului său: „Pentru mine, abordarea unui rol
complex presupune multă, multă analiză…”.
În 1967, cu ocazia unui interviu acordat ziarului Informaţia Bucureştiului, Ion Finteşteanu - întrebat ce l-a determinat să treacă de la Compania Bulandra la Naţional, povesteşte:
"La vremea aceea era greu să mergi şi la clasă în Conservator, să joci şi în reprezentaţiile companiei Bulandra, să fii şi spectator la Naţional. Dar tinereţea are forţe miraculoase. Pătrundeai la Naţional cu senzaţia că intri într-un sanctuar. Aş fi dat nu ştiu ce ca să ajung pe scenă lîngă aceşti iluştri "meşteri". Într-o bună zi mi-am luat inima în dinţi, şi am făcut o cerere de angajare. Menţionam că, dacă nu se poate altfel, doresc să fiu primit fără salariu. Poate că o fi zâmbit directorul, dar... m-a angajat. Cu salariu, însă... figurant! În "Scrisoarea pierdută".
În încheierea acestui interviu, invitat să spună ce recomandare le-ar face studenţilor săi, actorul-profesor universitar a răspuns:
Ceea ce le repet mereu: aveţi condiţii excelente, valorificaţi-le la maximum. Aplauzele de o seară, numele tipărit cu majuscule pe un afiş - se obţin cu preţul muncii asidue. Altfel, totul rămâne joc efemer de artificii. Repet şi eu, de fapt, ce am învăţat de la marii noştri artişti".
ION FINTEŞTEANU (Farfuridi), AL. GIUGARU (Trahanache), GR. VASILIU BIRLIC (Brânzovenescu) în spectacolul "O scrisoare pierdută, regia Sică Alexandrescu, 1962.
#ABCulMemoriei
Olivia Chirvasiu