Actorii în izolare. Ion Caramitru: „Eu sunt un om activ, care dacă nu are ceva de făcut - suferă”

Vă propunem să aflați de pe Blogul TNB cum s-au descurcat și cum s-au acomodat o parte dintre actorii trupei în condiții de auto-izolare.

S-au adaptat noilor situații? Ce au făcut în fiecare zi? Le-a lipsit teatrul? Ce au văzut/citit interesant în perioada aceasta și recomandă și spectatorilor? Fiecăruia dintre ei i-am adresat aceleași întrebări, pentru o mai bună observare a „fenomenului izolării actorului la domiciliu”.

Astăzi este rândul lui Ion Caramitru să răspundă celor opt întrebări. Pe lângă activitatea sa de actor și regizor, în perioada de izolare a avut și preocuparea directorului de teatru, care a trebuit să adapteze cea mai mare instituție de gen din România la noile condiții impuse de autorități. A fost prezent, de-a lungul celor mai bine de două luni de restricții, în teatru, dar și în preajma ideii de Teatru.

Cum a arătat o zi din viața dumneavoastră în perioada de auto-izolare?

Aparent banal. Am stat acasă cât mai mult, izolat, dar și preocupat de ce am de făcut din ce am pierdut, ca să spun așa, am pierdut din obișnuință lecturi organizate mai mult sau mai puțin. Am un portofoliu de texte de teatru, dar și de volume de literatură și eseistică pe care le-am stocat pentru perioade în care pot să citesc mai mult și, iată, a apărut această „oportunitate”. Mă simt ușurat de barba și mustățile pe care le-am avut, pe care mi le-am bărbierit, nu am avut de ce să le mai port, spectacolele au fost suspendate. M-am uitat cu îngrijorare la știrile care vin în galop la televiziune și pe internet.

Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră în această perioadă? Ați rămas la fel? Credeți că vă va marca în vreun fel această experiență?

Aș putea să spun că s-a schimbat însuși bioritmul. Pentru că programul meu zilnic îmi ocupa cam 14 ore de lucru. În afară de partea de aministrație, de partea de repetiții și spectacole, turnee, am avut un regim - în afară de cel administrativ, cum spuneam - zilnic de cel puțin 8 ore, și de spectacole care însumau în ultimele luni, aproape 20 de reprezentații pe lună. Ceea ce înseamnă o schimbare uriașă de suprafață de lucru și de organizare fizică și psihică. S-a schimbat totul. În rău. Eu sunt un om activ, care dacă nu are ceva de făcut - suferă.

Într-o discuție cu directorul artistic al TNB, Mircea Rusu 

Cum vă descurcați în lipsa teatrului?

Foarte prost, pentru că teatrul este însăși menirea vieții mele și domeniul căruia i-am donat tot ce am mai bun, de la preocupările de adolescent până la vârsta senectuții, responsabil cu lucruri importante și cu destinul colegilor mei, prin UNITER, și cu reconstrucția, întreținerea și realizarea unor performanțe, aș zice neașteptat de mari, ale Teatrului Națonal. Sunt lucruri care îți ocupă timpul, energia, capacitatea de imaginație, de efort, mai mult ca orice.

Ce vă lipsește cel mai mult din teatru?

Spectacolele. Pentru că astea sunt scopul vieții noastre: să fim pe scenă, cu publicul în sală și să interpretăm gânduri, idei, personaje, destine, reprezentând autori fie noi, fie clasici, în substanța lor intimă.

În repetiție cu regizoarea Carmen Lidia Vidu, pentru următoarea premieră TNB, „Jurnal de România. 1989”

Ce ați reușit să faceți și nu ați fi putut până acum în mod obișnuit?

Prea multe nu aș putea să specific. Ne-am propus cu toții în TNB să ne sacrificăm vacanța de vară, care de obicei venea în luna iulie-august, pentru a ne angaja să jucăm în perioada verii. Ori, de comun acord cu colegii mei actori și tehnicieni de la scenă, am preferat să intrăm în concediu de odihnă în perioada în care oricum nu jucam, pentru a reprograma spectacolele și de a ne întoarce pe scenă - dacă totul va merge spre bine - în perioada de vară. Teatrul Național are aer condiționat la toate sălile, poate să fie oricât de cald afară, înăuntru aerul este respirabil, am putea juca, om vedea și în ce condiții.

Personal, am mâncat mai puțin, am avut grijă. Nici pofta nu e așa de mare atât timp cât nu faci efort fizic deloc. Dar de dormit nu am dormit mai mult sau mai puțin, regimul este cam același. Doar organizarea zilei este alta. M-am trezit devreme, perioada cea mai bună de citit, de învățat și de meditate este dimineața, când capul este limpede și când capacitatea de absorbție este mai mare. După prânz există și o siestă, apoi după amiaza continua programul de lecturi. Mai și scriu, de data asta structurez ideea unei cărți, pe care trebuie să o termin la un moment dat, cu titlul „Născut vinovat”.

În biroul de la teatru, în plină perioadă a pandemiei COVID-19

O carte, un film? Ce ați văzut/citit și recomandați publicului?

Filme am văzut multe, la ce mă uit cu plăcere și am o bucurie extraordinară, pentru că mă întorc la un cinematograf de esență cum îmi place mie el mai mult, am revăzut trei filme făcute de Fellini. Și m-am bucurat la fel de mult ca atunci când le-am văzut pentru prima oară, în special gândind acum, cu mintea de astăzi, cât de profund și de surprinzător a găsit acest regizor de prim rang să exprime ceea ce este și veșnic și pasager în natura umană.

Citesc multă poezie, mă interesează tot timpul, plonjez fie în literatura memorialistică despre Eminescu și în zona manuscriselor de unde am cules și culeg în continuare texte care-mi folosesc, și pentru înțelepciune, dar și pentru spectacolele pe care le tot împrospătez de-a lungul timpului. Încă din perioada studenției mă preocupă spectacolul de poezie, pe care l-am experimentat în toți acești mulți ani care au trecut.

În spectacolul „Dor de Eminescu”, pe scena Sălii Pictură

Care este primul lucru pe care îl veți face când se va termina pandemia?

Va fi și nu ușor, regruparea pe preocuparea noastră principală: întreținerea spectacolelor și stagiunilor TNB, care, de câțiva ani buni încoace au o perspectivă din ce în ce mai bogată. Va trebui să fim atenți cum repunem pe roți activitatea noastră. Să sperăm că o să reușim.

Un mesaj pentru spectatori?

Oamenii sunt îndrăgostiți de teatru, au nevoie de el, iar el servește unor necesități pe care nu le poate acoperi în alte domenii. Teatrul a devenit și va fi întotdeauna în România o componentă a culturii noastre curente. Să nu uitați nicio clipă că teatrul va fi în continuare pentru dumneavoastră ce a fost și până acum. Vă așteptăm cu aceeași dragoste cu care am făcut-o întotdeuna!

Prospero, în „Furtuna” de William Shakespeare

FOTOGRAFII: Florin Ghioca / TNB

VĂ MAI RECOMANDĂM:

• Actorii în izolare. Lamia Beligan: „Cred că rostul acestei încercări a fost să schimbe ceva în mentalul nostru”

• Actorii în izolare. Tomi Cristin: „Experiența acestei claustrări ne va marca pe toți” 

• Actorii în izolare. Monica Davidescu: „Cred că noi toți avem o lecție de învățat din această perioadă”

Nu exista comentarii

Replica ta