Interviu cu actorul Ciprian NICULA

2016  -  Anul  excepţional al lui Ciprian NICULA:    

între   

O ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ CU UN CÂINE LA MIEZUL NOPŢII 

şi   

NO MAN'S LAND

         Ciprian Nicula este unul din puţinii tineri actori care la nici 25 de ani face parte din trupa Teatrului Naţional din Bucureşti.   Destinul pare să joace un rol important în viaţa lui: la momentul potrivit apare omul potrivit. Veţi vedea cum a ajuns să se îndrepte spre actorie. Aparent firav, timid şi foarte sensibil, Ciprian Nicula are tenacitatea alergătorului de cursă lungă, intuieşte oportunităţile, alege fără să ezite şi nu lasă pasărea tinereţii să-i zboare din mâini.

         Anul 2016 va fi o bornă în cariera lui, fără îndoială. A cucerit inimile tuturor cu rolul din  O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii, în regia lui Bobi Pricop, a obţinut Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, a  intrat în trupa TNB şi imediat i s-a oferit un alt rol important, Nino din No Man’s Land  de Danis Tanović. O minunată ocazie de a lucra  cu un regizor de marcă, Alexander Morfov.

O.Ch. :  Cum ai ajuns la rolul lui Nino?

C. N. : După castingul din vară, când înţelesesem cumva că domnul Morfov pentru Nino mă caută, în toamnă când m-a rechemat, speram să-mi dea rolul. Mi-l doream foarte tare. Dar mă gândeam că mai sunt şi alţii care au dat proba pentru acelaşi rol…  Văzusem filmul şi-mi plăcea foarte tare personajul. La probe am avut mai mulţi parteneri, ei citeau celelalte roluri. Eu, tot Nino. Faţa mă ducea către rolul ăsta. Putea să aleagă pe altcineva în rolul meu, dar pe mine în alt rol nu avea cum să mă distribuie. Iar de când am început să lucrăm, am rămas în formula asta, cu Mihai Călin şi Richard Bovnoczki. La început au fost  repetiţii în trei personaje. Pentru că noi aveam bucăţile cele mai mari, partea centrală, acţiunea principală, apoi au început să se adauge ceilalţi.

O.Ch. :  Care a fost rolul regizorului Morfov?

C. N. :  Îmi place foarte mult stilul dumnealui de lucru, merge pe inspiraţie, este un artist, te surprinde, nu ştii cu ce o să vină a doua zi. Ne-am înţeles foarte bine. E un tip puternic, dur, am învăţat mult despre război cu el. Nu ştiu dacă are personal o experienţă de gen, dar am înţeles că tatăl lui, militar de carieră, i-a povestit foarte multe. Eu eram chiar novice, ca proapătul recrut pe care-l joc. Pentru Morfov era o temă apropiată după câte am înţeles, despre care dorea să discute. Pe parcursul repetiţiilor am îmbogăţit împreună universul povestirii cu experienţe personale, dar cele mai multe sugestii de la el veneau. Nu spune textul câte facem noi acolo.

O.Ch. :  Cei doi tineri pe care-i joci în prezent pe scenele TNB  sunt două firi mai slabe, cel puţin aparent vitregiţi de soartă şi de context.

C. N. : Sigur că da. Aparent. Pe Christopher, din O întâmplare ciudată ..., eu l-am simţit de la început ca fiind undeva peste ceilalţi. El pune povestea în scenă, el interpretează povestea asta, aşa cum o vede şi cum o înţelege el, cu conştiinţa lui şi cu inteligenţa asta mai specială, legată de sindromul Aspergers de care suferă.

O.Ch. :  Cum a fost suplinită lipsa ta de experienţă militară?

C. N. : Cu internetul care ... aşa cum poate să ne spele pe creier, poate să ne şi îmbogăţească. Şi cu poveştile domnului Morfov.

O.Ch. :  Te-ai mai întâlnit cu violenţa şi cu violenţii? Nu prea pari  croit… pentru tipul ăsta de roluri.

C. N. : Da, am mai avut o experienţă în facultate, într-o povestire a lui Edgar Allen Poe. Jucam un criminal, care povesteşte cum a ucis un bătrân şi cum l-a îngropat… Vă închipuiţi că era o forţă neagră acolo şi o anumită atmosferă în acele repetiţii, ceva teribil.

O.Ch. :  Ai avut norocul de a fi studentul unui profesor vestit la ora actuală pentru talentele pe care le-a format. Deşi tânăr, după renume ai spune că are o foarte îndelungată experienţă pedagogică. Pentru tine cum este? Cum ai ajuns studentul lui Miklós Bács?

C. N. : Greu să spun în câteva cuvinte. Îmi amintesc că nu ştiam aproape nimic despre profesia asta când m-am dus să dau admitere. Fiind din Râmnicu Vâlcea, am vrut să dau la Sibiu şi la Bucureşti. M-am întâlnit cu Stelian Roşian, care a studiat şi el actoria cu Miklós Bács. Mi-a promis să mă ajute cu pregătirea pentru admitere, cu o condiţie: să mă duc la Cluj.

 O.Ch. :  Şi aşa a început călătoria ta pe tărâm artistic.

C. N. : Nu. Primul gând mi-a venit prin clasa a XI-a, la o discuţie cu psihologul şcolii. La începutul liceului îmi doream ceva legat de calculatoare. Doar suntem generaţia care să-şi dorească informatică, nu? Eram la mate-info, habar n-aveam ce vreau să fac mai departe.

O.Ch. :  Se pare că în viaţa ta lucrurile bune vin foarte repede, pe neaşteptate.

C. N. : Da, aşa s-a întâmplat totul, foarte repede. Cumva în timpul discuţiei, psihologul a scos de la mine că aş vrea să fac actorie, dar nici eu nu ştiu cum a venit vorba despre aşa ceva. N-aveam nici un gând până atunci. Venise să ne propună un text grilă, dacă nu suntem încă hotărâţi pentru o anume facultate. Şi am fost singurul din şcoală care m-am dus să fac testul. În timp ce bifam, parcă mă ducea aţa către arte, încolţea gândul ăsta în mintea mea. La final, doamna psiholog mi-a propus să mă ducă la pregătire la Teatrul Ariel.

O.Ch. :  Putem considera ca drumul spre actorie i se datorează? Te-a luat de mână şi aşa a început povestea ta cu teatrul?

C. N. : Am ajuns şi acolo, la pregătire, dar singur. Nu puteam accepta altă cale. Cum a venit asta? Aş spune că aşa, dintr-o dată am început să mă duc pe la cursurile de actorie din Râmnicu Vâlcea. Părinţii nu prea înţelegeau ce-i cu mine. Nu s-au bucurat să audă de Cluj, că plec aşa departe, dar eu îmi doream foarte tare şi n-au avut ce să facă. Apoi, nu ştiu cât de pregătit m-am dus la admitere. Pot să spun  că mi-am făcut un monolog în ultimele 10 minute… Domnul Miklós Bács mi-a sugerat la faţa locului cu ce să mă prezint din ce aveam eu în repertoriu. Nici n-am apucat să spun prea mult, era mai mult o temă de improvizaţie şi asta a contat. La monoloage şi la improvizaţie ne mai dădea întotdeauna ceva, să ne testeze. E foarte frumos cum îşi alege Proful oamenii cu care urmează să lucreze timp de 3 ani.

O.Ch. :  Cum te simţi în trupa TNB?

C. N. : Ca un nou născut. Şi este o instituţie atât de mare… Acum văd, suntem la etajul 4, văd pe geam Piaţa Universităţii şi mă bucur că sunt aici. E bine să faci parte dintr-o echipă mare şi importantă.

O.Ch. :  În încheiere, ai vrea să lansezi o invitaţie către fani şi necunoscuţi, pentru cea mai nouă premieră a ta, No Man’s Land?

C. N. : Să vină la spectacol, că avem Ştrumfi, sânge, o puşcă şi o bombă gata de acţiune..., multe naţionalităţi şi o echipă mare şi faină.

 ---------------------------------------------------------------------------

 *   Criticii de teatru despre rolurile lui Ciprian Nicula la TNB:

• O  ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ CU UN CÂINE LA MIEZUL NOPŢII    (premiera: 3 februarie 2016)

 "Debutul bucureștean al actorului a ridicat în picioare publicul din Sala Pictură a Naționalului și a fost întâmpinat în final cu ovațiile spectatorilor cuceriți de sinceritatea şi farmecul interpretării, de adevărul artistic al clipelor de viață aduse pe scenă de acest tânăr…

Există în alcătuirea, în gestul, în mișcările actorului dovezile unei sensibilități ieșite din comun, incandescente, aidoma unui seismograf ce înregistrează grabnic toate stările lăuntrice, tot mecanismul intim al relației eroului cu cei din jur".   Ion Parhon, Revista Teatrală Radio - Un debut fabulos

 "Descoperindu-l pe Ciprian Nicula, distribuit în rolul adolescentului, regizorul i-a dat șansa de a-și pune în valoare, și mai bine decât a făcut-o până acum, talentul special. Tânărul actor nu e departe de vârsta personajului, sau nu pare, având o candoare și o naturalețe native care sunt atuul lui principal și care îi rezolvă în această direcție, de la sine, personajele. În plus, e un bun comunicator de prim-plan când ni se adresează monologat, făcând abstracție de cortina de lumină, iar, atunci când aceasta dispare pentru ca să ne putem noi, spectatorii, privi în oglinzile din fundal, pare un copil care-și ceartă tandru jucăriile. Ticurile atribuite handicapului invocat devin la Ciprian organice și se folosește subtil de ele pentru a sublinia sau ascunde cuvintele. Deși după rolul Viskovitz, din alegoria animalieră jucată la Râmnicu Vâlcea, sau Jeff, adolescentul din Jocul de-a vacanța, părea că a spus tot despre posibilitățile lui în această zonă, rolul acesta îi dă șansa să performeze cu adevărat într-o distribuție de primă mână”.     Doina Papp, Revista 22 - Micul Prinț în era digitală  

 "Cel mai mare pariu a fost, evident, alegerea interpretului lui Christopher. Pentru acest rol extrem de complex a fost ales Ciprian Nicula, cel pe care profesorul său, Miklos Bacs, îl numeşte “un miracol teatral”. El este o combinaţie incredibilă de forţă şi fragilitate, de copilărie şi maturitate, de naivitate şi inteligenţă (...) aşa că pariul lui Bobi Pricop a fost unul pe deplin câştigător".    Gabi Lupu, România Liberă - Despre geometria sufletului   

 "Centrul spectacolului este însă Ciprian Nicula, tânărul actor de la Râmnicu Vâlcea care construieşte un Cristopher pe muchia dintre vulnerabilitate şi forţă, deopotrivă fragil şi puternic, mental şi emoţional (...)".     Oana Stoica, Dilema Veche - Câteva reguli ale haosului    

"Ciprian Nicula știe să exprime cu ochii și idei, și sentimente, și senzații".  Gabriela Hurezean, Muze şi arme - Câinele mort, copilul autist, apele neliniștite ale minții   

 "Ciprian Nicula, cel care a debutat strălucitor la Râmnicu Vâlcea în Eşti un animal, Wiskovitz!, e un Christopher deopotrivă fragil şi puternic, speriat şi hotărât, sensibil, agresiv şi încăpăţânat. Fără doar şi poate, Ciprian Nicula e foarte bun, e excepţional în rol. Pentru mine nu e însă o revelaţie. E bucuria confirmării încrederii investite în el la ora debutului. Că unii nu au avut ochi să vadă ceea ce trebuia văzut e doar treaba lor".     Mircea Morariu, Adevărul - Emoţii concentrate  

 "Christopher, interpretat de Ciprian Nicula, poartă pe umerii săi oglinda înțesată de stele, textul, misterul, drama izolării în sine, neputința de a împărtăși afecțiunea și de a se integra în așa-presupusa societate normală. Timid și cu naivitate la început, Ciprian Nicula nu pierde, însă, pe parcursul spectacolului nici verva și nici entuziasmul unui adolescent de 15 ani".     Yorick,  Oana Bogzaru, O ciudățenie. Morala im(posibilului)

 "... Valoarea acestui spectacol-eveniment nu poate ocoli (dimpotrivă!) actorii, dintre care tânărul Ciprian Nicula (Remarcat la Gala Hop) a încântat prin superjocul lui inteligent şi natural, trăind sub flacără fiecare moment, fără a uita de gestica aparte impusă de un asemenea rol atât de dificil. Ciprian Nicula şi-a făcut, la TNB, o intrare en fanfare în galeria actorilor-minune".   Taifasuri, nr.567/10-16.03.2016,  Mircea M. Ionescu, Fascinanta noapte ciudată de a TNB

• NO MAN’S LAND (premiera: 16 noiembrie 2016)

"Ciprian Nicula este tot un suflet şi suplineşte nesiguranţa dată de lipsa de experienţă cu trăirea autentică. (...) La final, acţiunile sale sunt conduse de o stare interioară care fierbe la temperaturi mari. Nu se cruţă. Iar reuşita acestui rol se datorează tocmai sincerităţii asumate".  Alina Epîngeac, Yorick - Războiul din ţara nimănui  

  “Ciprian Nicula (Nino), iarăşi într-o evoluţie de zile mari”.  Mircea Morariu, Adevărul - Premiere la TNB  

 "Cuvintele sunt puține pentru a comenta interpretarea excelentă a actorilor Mihai Călin (Cera), Richard Bovnoczki (Ciki) și Ciprian Nicula (Nino).    După lansarea în spectacolul Naționalului “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopți”, tânărul actor Ciprian Nicula își confirmă din nou, valoarea în rolul adolescentului Nino. Nu replica banală îi e sprijin esențial în interpretare, ci profunda înțelegere a personajului. Ciprian Nicula se transpune cu suflet în Nino din primul până în ultimul moment al acțiunii. Fără rezerve se poate spune că Mihai Călin, Richard Bovnoczki și Ciprian Nicula realizează adevărate creații în personaje simbol al omului simplu, capturat în mrejele războiului".          Ileana Lucaciu, Spectator – Scena, "ecranul" unui impresionant spectacol

 "Ciprian Nicula este perfect în rolul firavului și aproape angelicului Nino, un băiat care, la început, nu pare a fi capabil să facă rău nici unei muște, dar care învață repede, tot asemenea unei fiare, să imite comportamentul "dușmanului" pentru a se salva. Nino și Ciki trec prin toate stările, experimentează, în cîteva ore, toate trăirile umane posibile, iar în ei se dă permanent o luptă între a fi uman și a face ceea ce trebuie pentru a ieși cu viață din acea situație imposibilă. Amîndoi ajung să recurgă la gesturi incalificabile, să facă lucruri pe care nici nu le-ar fi bănuit posibile cu cîteva ore înainte. Incredibil este umorul de situație și de limbaj ce apare în cele mai neașteptate momente, dar care accentuează și mai mult dramatismul".    Observator Cultural, Silvia Dumitrache,   Moartea in prime-time

 …"mielul de sacrificiu" – junele recrut sârb  de 19 ani – devine, în ipostazierea lui Ciprian Nicula, un adevărat erou tragic. Întreaga sa evoluţie marchează determinarea eroului apt să-şi înfrunte destinul potrivnic şi creează un personaj remarcabil. Nino, întrupat de tânărul actor bucureștean, aduce un suflu plin de naturaleţe şi are o indiscutabilă expresivitate scenică".     Web cultura, Mădălina Dumitrache, - Fraţii de sub Deus ex machina    

 "La „No Man’s Land” de la TNB se mai cuvin evidențiați, în egală măsură, autorul decorului, bulgarul Nikola Toromanov, și protagoniștii români, actorii Mihai Călin (Cera), Richard Bovnoczki (Ciki) și tânărul Ciprian Nicula (Nino). Pe umerii lor și ai regizorului se sprijină o montare pe care e greu s-o uiți".     Blog de Ziarist,  Horia Ghibuţiu, „No Man’s Land”, comedia neagră a războiului fratricid la TNB.    

Nu exista comentarii

Replica ta