30 de ani de la plecarea lui Gheorghe Cozorici - Prinţul!
Cel
care părăsea scena vieţii în urmă cu 3 decenii, la vârsta de 60 de ani, lăsând teatrul,
filmul dar şi arealul recitării mai sărace, Gheorghe Cozorici, nume
de prim rang al artei interpretative, era considerat Prinţul - scenei şi al
poeziei, cu precădere al poeziei eminesciene.
A fost descoperit de Ștefan Ciubotărașu, care se ocupa de trupa de teatru amator a tinerilor de la Vulcan (la începutul anilor ’50, Cozorici lucra la Uzinele Vulcan) şi el a fost cel care l-a îndemnat să dea admitere la Institut. Aşa a devenit studentul Aurei Buzescu şi, în 1956, a absolvit Institutul de Artă Dramatică din Bucureşti făcând parte din renumita "promoţie de aur", alături de alţi mari actori: George Constantin, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Sanda Toma, Silvia Popovici, Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu, Constantin Rauţchi, Silviu Stănculescu şi alţii.
În 1958, regizorul Vlad Mugur i-a încredinţat rolul Hamlet, pe care l-a jucat alături de colega sa Silvia Popovici (Ofelia), pe scena Naţionalului craiovean. În numai doi ani, joacă aici în nouă spectacole, roluri total diferite ca gen.
Gheorghe Cozorici şi Silvia Popovici în HAMLET
Începând din 1959, vreme de peste trei decenii, Gheorghe Cozorici şi-a dedicat cariera Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a putut fi admirat pentru vocea inconfundabilă, eleganţa şi sobrietatea interpretării.
Gheorghe Cozorici a jucat pe scena TNB în piese precum: "Tragedia optimistă" de Vsevolod Visnevski, "Surorile Boga" de Horia Lovinescu, "Nora sau Casa cu păpuşi" de Henrik Ibsen, "Domnişoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, "Romeo şi Julieta" de W. Shakespeare, "Becket" de Jean Anouilh, "Regele Lear" de Shakespeare, "Danton" de Camil Petrescu, "Medeea" de Seneca, "Generoasa fundaţie" de Antonio Buero Vallejo, "A treia ţeapă" de Marin Sorescu, "Caligula" de Albert Camus, "Tinereţea lui Moromete" de Marin Preda, "Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Ken Kesey, "Despot Vodă" de V. Alecsandri, "Vassa Jeleznova" de Maxim Gorki, "Moştenirea" de Titus Popovici, "Avram Iancu" de Lucian Blaga.
Cu Leopoldina Bălănuţă în LIVADA DE VIŞINI, regizată de Andrei Şerban la TNB
A înnobilat cu harul său o galerie de personaje diverse, pe care le-a dăruit cu vocea sa de neuitat recitând Eminescu, exacerbând şi potenţând trăiri, învăluite cu o mantie de eleganţă, de seriozitate şi înţelepciune.
I-a dăruit chip şi voce lui Ştefan cel Mare, devenind pentru cei mai mulţi dintre români personaj emblematic al filmului românesc, depăşind relatările istorice, şi nemurindu-l pe viteazul domnitor al Molovei prin memoria peliculei.
Dacă în teatru ultimele roluri au fost în ''Cabinierul'' de Ronald Harwood, ''Livada de vişini'' de A.P. Cehov şi ''Familia lui John'' de Simon Gray, ultimul film în care a jucat Gheorghe Cozorici a fost ”Moartea unui artist”, în 1989, regizat de Horea Popescu.
Gheorghe Cozorici a murit la 18 decembrie 1993 la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
Cu Ilinca Tomoroveanu în BECKET de Jean Anouilh
Amintirile celor ce i-au fost colegi şi prieteni îi întregesc portretul şi îi poartă amintirea durată în puterea cuvântului.
„Gheorghe Cozorici avea darul glasului său unic, dar şi o fire sensibilă, o mare forţă de actor, el îşi petrecea glasul de la o stare la alta, poruncindu-i drumul de dinlăuntru şi mlădiindu-l frumos, ca un stăpân şi ca un artistˮ. Aurel Storin, poet şi secretar literar.
„A fost dintre cei mai minunaţi, nu numai actori, dar şi cei mai minunaţi oameni pe care i-am cunoscut în teatru. Îl numeam «Prinţul», Albulescu îi spunea «Măestruţule», era un actor de o calitate artistică şi umană cu totul şi cu totul deosebită. De o fineţe şi un rafinament... Am jucat mult cu el. Avea o strângere de mână care îmi dădea un curaj nemaipomenit” - Ilinca Tomoroveanu, parteneră de scenă la Naţionalul din Bucureşti
„Ascultaţi-i glasul spunând „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, recitând „Scrisoarea a III-a” sau „Luceafărul” şi veţi înţelege cine a fost artistul şi omul Gheorghe Cozorici…ˮ - ne îndemna Sanda Toma, fostă colegă.
Preluăm acest îndemn şi vă invităm pe youtube să-l ascultaţi recitând „Scrisoarea a III-a” şi „Luceafărul”:
https://www.youtube.com/watch?v=2talOjRSCuM
#ABCulMemoriei #TNB #MariActori