"Eu mor, Horaţio. Tu, rămâi cu bine..."
Numai că azi, ochii Actorului s-au închis definitiv. Nici măcar nu mai poate să audă aplauzele noastre. Asemenea lui Horațio, rămânem martori ai acestei lumi, în urmă lăsând ecouri de aplauze pentru nume mari ale scenei care ne-au părăsit.
În ultimul deceniu, la Teatrul Național din București ne-am luat rămas bun, neputincioși și triști, de la Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Matei Alexandru, Mircea Anca, Radu Beligan, Alice Caracostea, Aimée Iacobescu, Șerban Ionescu, Marin Moraru, George și Giliola Motoi, Olga Tudorache, Maria Teslaru, Ilinca Tomoroveanu, Carmen Stănescu...
Șirul lung și dureros al despărțirilor este astăzi continuat de domnul Damian Crâșmaru, un actor al unei generații unice, plină de valori, de talent, de disciplină și har. Celor mai tineri ne rămân frânturi din „Burghezul gentilom” sau „Egoistul”, care la rândul lor se vor stinge ușor și discret în memoria noastră. La fel ca marii actori.
Într-o vreme aprigă, atinsă de frustrări, lipsuri și lupte intestine, de orgolii și ambiții, Teatrul își continuă drumul șchiopătând. Cultura, ruptă-n coate, începe să sufere într-o agonie a neputinței.
Într-o lume în care suntem tot mai străini unii de alții și în care nu mai vedem dincolo de propriul interes și propria bunăstare, vă îndemn să vă aplaudați actorii cât sunt vii, pe scenă, privindu-vă-n ochi, deși orbiți de lumina reflectoarelor. Bucurați-vă de Teatru! Și nu-i uitați pe cei care pleacă.
Text: Florin Ghioca / TNB
Foto: theatreroyal.com.au