Câteva răspunsuri în oglindă la pamfletul (III) al lui Dinu Săraru
Îmi pare rău că Dinu Săraru, împătimitul - odinioară - om de teatru, a refuzat cu obstinație să mai calce pragul Teatrului Național ”I.L.Caragiale” după plecarea sa de la cârma acestei instituții. Și-a refuzat astfel, deliberat, experiența unică a vizionării nemijlocite a spectacolelor – bune sau mai puțin bune - produse aici în decursul ultimilor ani, exprimând în spațiul public opinii despre evenimente mediate de terți și invocând, în locul unor argumente critice, explicații tehnice de pe site-ul TNB…
Probabil că din același motiv nu este la curent sau refuză să accepte că, treptat, s-au împlinit, cu imense eforturi logistice, financiare, manageriale și în pofida tuturor predicțiilor sumbre si defetiste, toate angajamentele și promisiunile lansate odată cu ampla operațiune de reconstrucție și remodelare funcțională a Teatrului Național ”I.L. Caragiale”.
Pentru informarea corectă a cititorilor blogului domniei sale, iată, mai jos, câteva informații obiective, de natură să restabilească, la zi, realitatea și nu în ultimul rând, adevărul!
„N-am să mai amintesc de promisele şi uitatele restaurante şi cafenele, venind să „coloreze“ atmosfera teatrală, să pigmenteze boem altarul unei scene naţionale în înţelesul, recunosc, conservator al ideii de Naţional şi de Prima Scenă Naţională…”
Pe acoperișul teatrului, funcționează ARIA TNB, un elegant lounge-bar pentru care trebuie să îți rezervi în avans o masă, spațiul cu vedere unică spre Bucureștiul nocturn atrăgând numeroși amatori în fiecare seară. La parter, lângă intrarea actorilor, restaurantul ANGELO GRASSO cu specific si decor Italian, beneficiază inclusiv de 300 de locuri pe o terasă acoperită, devenit loc predilect de întâlnire atât pentru artiști și prietenii lor, cât și pentru orice amator să petreacă o seară într-un ambient cu amprentă specială.
Barurile din foaiere și terasa OPUS de pe esplanada dinspre Bd. Carol, completează și ”pigmentează” firesc un spațiu destinat inclusiv inducerii unei stări de bine celor care îi calcă pragul…
Probabil că Dinu Săraru nu este la curent nici cu inaugurarea – încă din vara anului 2018 - a amfiteatrului de 300 de locuri, aflat sub cerul liber, chiar la km 0 al Capitalei, sus pe Național, la 24 metri deasupra Pieței Universității.
Stagiunea „AMFITEATRU -Nopți de vară SUS pe teatru” (foto jos) a prins viață din energia multor artiști tineri, dar și prin prezența unor mari nume, iar la final de septembrie 2019 raportul de vară arăta astfel :
- 95 de nopți de vară
- 101 evenimente
- 59 spectacole de teatru
- 15 concerte
- 13 spectacole de dans
- 14 filme
- o premieră semnată de Gigi Căciuleanu special pentru Amfiteatru: ON THE ROOF
- 27 de parteneri independenți
- 294 de artiști
- Peste 22.000 de spectatori.
”…N-am să mai amintesc nici despre evenimentele sălilor expoziţionale, fiindcă nu se mai vorbeşte nici despre ele, deşi debutul acestora fusese promiţător”.
Foaierele-spații de expoziție ale TNB continuă să fie rezervate cu mult timp înainte: din momentul inaugurării, în 2015, a noului spațiu remodelat al TNB până în prezent, aici s-au organizat, sub semnul programului TNB-PARATEATRAL -arte vizuale, nu mai puțin de 86 de expoziții de pictură, sculptură, grafică, fotografie, artă naivă, icoane pe sticlă și lemn, instalații video, proiecte de arhitectură etc., dintre care 14 s-au vernisat doar în acest an, 2019…Informații detailate pe site-ul TNB.
În prezent funcționează în incinta TNB și o librărie cu stil, LIBRARIUM, care propune vizitatorilor o serie de activități specifice și dispune de o bogată rezervă de cărți, rechizite, jucării și obiecte de artă, inclusiv de un stand suplimentar în foierul Sălii Mari.
”…Din păcate, această trupă tânără s-a risipit după anul 2004”.
…o simplă lectură a listei de actori distribuiți în cele peste 40 de spectacole din repertoriul curent al TNB ar contrazice flagrant afirmația de mai sus…
Programul ”TNB pentru noua generație de artiști - 9G la TNB ” a fost lansat în ianuarie 2014, până în prezent fiind selectate 22 proiecte, 17 dintre ele fiind incluse în Stagiunea 9G la TNB care se desfășoară la Sala Mică, spațiu destinat exclusiv tinerilor artiști.
”…nu pot să nu observ că pentru Centenarul Unirii, pe aceeaşi scenă mare, s-a jucat sub titlul „Pădurea spânzuraţilor“ o dramatizare a romanului „originală“ cu tot dinadinsul, în care s-a apelat, neinspirat, la momente de cel mai prost gust, trimiţând la nuditate şi la trivialitate, …”
Cât despre obiecțiile de ordin (fals)”morale” invocate cu privire la unele spectacole, cum să le judeci dacă nu le-ai văzut personal!? Sunt convinsă că dacă Dinu Săraru, criticul de teatru, ar fi văzut personal ”Pădurea spânzuraților”, nu ar mai emite - așa cum o face-, judecăți de valoare care nu se susțin. Il contrazic miile de spectatori care s-au perindat până acum în Sala Mare (940 de locuri!), aplaudând la final cu emoție netrucată, entuziasm și recunoștință echipa de artiști extraordinari care susțin un spectacol memorabil. Spectacol pe care aș vrea să cred că judecata critică a domniei sale l-ar fi validat cu asupră de măsură…
(Câteva extrase din cronici: «Spectacol-monolit despre conştiinţa românească… ”; ”…evenimentul major, necesar şi dureros, al mult şi des cântatului Centenar (..) eveniment cultural, realmente naţional, reprezintă un strigăt de revoltă şi disperare, un apel la memoria lucidă, la demnitate şi la adevăratul patriotism. (...) Eveniment ce reuneşte, admirabil, dimensiunea înalt estetică şi pe cea militantă” ; ”Sper ca, așa cum și-a dorit regizorul, spectacolul Naționalului bucureștean să-i facă pe cei tineri să pună din nou mâna pe cartea lui Rebreanu și, de asemenea, să-i pună față în față cu istoria, ridicându-le întrebare ce răsună și acum: după 100 de ani, unde am ajuns și ”Unde mergem?” Căci acum îmi dau seama că la întrebarea ”Cine e Apostol Bologa”, răspunsul trebuie să fie ”Apostol Bologa suntem noi”, iar Conștiința adevărată va trebui să înfrângă frazele patriotarde goale și să ne trezească la realitate. Mulțumesc, Radu Afrim!”)
…Și tot din respect pentru adevăr, precizăm că replica din decembrie 1989 „intrată în folclor” nu este ”…fă-te că lucrezi”, ci ”…arată că lucrezi”.
Am arătat în cele de mai sus că la Teatrul Național chiar se lucrează!
Text de Adriana Popescu
Director Comunicare și Relații Internaționale TNB
Foto: Florin Ghioca / TNB