Actorii în izolare. Ovidiu Cuncea: „Îmi lipsesc emoțiile, bucuria întâlnirilor cu colegii și cu spectatorii”
Vă propunem să aflați de pe Blogul TNB cum se descurcă și cum s-au acomodat o parte dintre actorii trupei în condiții de izolare.
S-au adaptat noilor situații? Ce fac în fiecare zi? Le lipsește teatrul? Ce au făcut/văzut/citit interesant în perioada aceasta și recomandă și spectatorilor? Fiecăruia dintre ei i-am adresat aceleași întrebări, pentru o mai bună observare a fenomenului izolării actorului la domiciliu.
Săptămâna aceasta, actorul Ovidiu Cuncea, pe care îl puteți vedea la Teatrul Național în spectacole precum „Preșul” sau „Revizorul”, se destăinuie din izolarea casei sale de la țară, acolo unde nu numai că a găsit liniștea perfectă, ci și puterea de a crea. Ce anume? Vedeți în interviul de mai jos.
Cum arată o zi din viața ta acum?
M-a prins prima ordonanță de urgență la țară, unde am o casă. Dimineața îmi fac rugăciunile care durează cam o oră. Leg exercițiile fizice cu rugăciunea. Fac 200 de metanii împreună cu „Crucea lui Cuncea” și rostind rugăciunile dimineții și cu rugăciuni pentru toți colegii mei truditori ai teatrului: cabiniere, mașinisti, luminiști, scenariști, scenografi, costumieri, pompieri, birocrați, regizori, menajere, sunetiști, sufleori, actori, director.
Citesc, repet pentru două spectacole ce vor avea premierele după criză: „Divorțul anului” și „Incognito”. Sculptez cruci de lemn, alerg pe dealuri cu câinii. Mai văd câte un film pe internet, sau câte o piesă de teatru, joc scrabble. Nu am televizor, sunt fericit!
Cu Marius Rizea, în „Preșul”, de Ion Băieșu FOTO: Florin Ghioca
Ce s-a schimbat în viața ta în ultimele două luni? Crezi că te va marca în vreun fel? Cum?
Constat că lumea s-a împărțit în două:
- oameni care cred în viața de după viața pământească și care nu au frică de moarte,
- si oameni care cred că viața e doar aici pe pământ și care au frică de moarte.
Am descoperit că pe acest pământ nu pot trăi fără îmbrățișare. Și cred că mă va marca pentru tot restul vieții, dorindu-mi să mă reîntorc pe pământ numai pentru a putea îmbrățișa oameni.
Ce ai reusit să faci până acum și nu ai putut în mod obișnuit?
Am sculptat cruci din lemn de brad, de cireș, de arin, de fag, de pin.
Ce îți lipsește cel mai mult din teatru?
Îmi lipsesc emoțiile. Bucuria întâlnirilor cu colegii și cu spectatorii.
Cum te descurci în lipsa acestuia?
Repet zilnic, online, pentru piesa nouă „Incognito”, împreună cu Monica Davidescu, Lari Georgescu și Aylin Cadîr, sub bagheta regizorală a minunatei Joji Kovacs.
O carte, un film pe care le poți recomanda publicului?
„Puterea Prezentului” - Eckhart Tolle.
În „Revizorul”, regia Felix Alexa
Care este primul lucru pe care îl vei face după această perioadă?
Voi sta cât mai mult afară, întins pe pământ, rugându-mă pentru cei care nu mai sunt printre noi, privind păsările care pentru mine sunt crucile cerului și la oameni, care sunt crucile pe pământ.
Un mesaj pentru spectatori?
Umorul vindecă sufletele, vă așteptăm să fim din nou împreună, la teatru!
Ovidiu Cuncea, pe dealuri cu cei doi câini și sculptând cruci din lemn în curte