Astăzi, Gheorghe Dinică ar fi împlinit 90 de ani

În CINE ARE NEVOIE DE TEATRU?

Unul dintre cei mai mari actori ai teatrului și filmului românesc s-a născut de Crăciun, dar a fost declarat pe 1 ianuarie. Gheorghe Dinică ar fi împlinit 90 de ani în această primă zi a noului an 2024.

Înzestrat cu un dar rar, acela de a le conferi personajelor negative șarm și magnetism, a fost distribuit preponderent în asemenea roluri, care l-au adus în inimile  spectatorilor de toate vârstele și îl păstrează viu în memoria spectatorilor și la aproape 15 ani de la dispariția sa. Maestrul Gheorghe Dinică a murit la doar 75 de ani. 

Era suficient să apară în scenă sau în cadru și imediat ochii tuturor erau ațintiți asupra lui.

dar și Robert De Niro al României – titlu pe care, cu modestie l-a declinat, punctând : Nu sunt Robert de Niro. Eu sunt din România, amintea The New York Times într-un articol omagial  la trecerea marelui actor în neființă, în noiembrie 2009.

În LIVADA DE VIȘINI, regia Andrei Șerban. 

Cu Leopoldina Bălănuță și Ovidiu Iuliu Moldovan (născut tot pe 1 ianuarie!)

Gheorghe Dinică și-a descoperit vocația devreme.  Venind de la școală, drumul  trecea (și se oprea!)  la unul din cinematografe. „Pe la vreo 13 ani iubeam fantastic teatrul. Eram elev și înnebuneam de plăcere să mă tot duc la cinematografele de cartier cu trupe de artiști în pauză. Stăteam acolo, de când veneam de la școală până se termina, până ne scoteau afară, își amintea Dinică, pentru cartea „Actorul între adevăr și ficțiune”.   Mai târziu, s-a întâmplat să fac parte din niște grupări artistice de amatori și cred că prima mea apariție a determinat într-un fel gândul de a mă apuca de această meserie. Am avut mare succes”.

Îl întruchipa pe Gigi Stamatescu din „Titanic Vals”. Avea 17 ani, instructor era Stelian Mihăilescu, actor la Teatrul CFR Giulești, iar echipa de amatori aparținea de Ministerul Poștelor.  În continuare a jucat „Figaro”, tot acolo. Următorul pas l-a făcut la Școala Populară de Artă, unde profesor era Victor Bumbești. Rolul încredințat aici de Nic. Moldovan - asistentul lui Ion Șahighian, i-a adus și primul premiu pe țară. Marele actor de mai târziu îl juca pe Bogoiu din „Jocul de-a vacanța”.

În 1957 a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa „Inspectorul de poliție de John Boynton Priestley, în regia Dinei Cocea.

De atunci, Dinică a jucat la câteva dintre cele mai importante teatre din România: 1961-1967 la Teatrul de Comedie, 1968-1969 la Teatrul „L.S. Bulandra” și, din 1972, pe scena  Teatrului Național „I. L. Caragiale”, unde a putut fi admirat decenii la rând. Ultimele apariții scenice au fost în rolurile Cadîr din „Take, Ianke şi Cadîr", I.D. Borcea - „Ultima oră" și Jack - „Dansând pentru zeul păgân".

Cu Marin Moraru, în  „Take, Ianke şi Cadîr"

În ULTIMA ORĂ

„Șansa a făcut ca în 1961, anul în care am absolvit IATC, Radu Beligan să înființeze Teatrul de Comedie și să mă ia în trupa acestuia, care număra doar 32 de actori, dar aleși pe sprânceană. Aici, o altă șansă, întâlnirea mea cu regizorul David Esrig, cu care am lucrat până la plecarea lui din țară. Primul meu spectacol montat de el a fost „Procesul domnului Caragiale”, în care Caragiale era întruchipat de Jules Cazaban, eu fiind Caion - povestea Dinică pentru ziarul Cronica Română, în anul 2002. Au urmat succese durabile, ca „Umbra” de E. Șvartz și „Troilus și Cresida” de Shakespeare. Dar la Teatrul de Comedie am colaborat și cu alți regizori de notorietate, trupa fiind mică, trebuind să joc în mai multe spectacole. Îmi amintesc cu plăcere de „Casa inimilor sfărâmate” de Bernard Shaw, în regia lui Radu Penciulescu sau de „Soldatul Svejk” pus în scenă de Lucian Giurchescu. După șapte ani, în 1968, David Esrig s-a transferat la Teatrul Bulandra, unde l-am urmat eu și Marin Moraru”.

Mai departe, în 1972 a trecut la Naționalul din București, când direcția teatrului a fost preluată de Radu Beligan. „Cum mă știa bine de la Teatrul de Comedie, povestește în același interviu Dinică, m-a cooptat imediat în trupă. Șansa a făcut ca aici să continui colaborarea cu David Esrig. Mai întâi în „Trei gemeni venețieni” de Goldoni, mai apoi, după plecarea lui din țară, am jucat cu Marin Moraru în „Așteptându-l pe Godot”, după caietul de regie lăsat de el.

AȘTEPTÂNDU-L PE GODOT, cu Marin Moraru

În COTLETELE

Despre rolurile jucate pe scenele bucureștene, criticul Constantin Paraschivescu scrie în cartea pe care i-a dedicat-o marelui actor :

„Despre Dinică s-a spus că emană un anumit magnetism, că arta lui s-ar exprima printr-un principiu demonic - „Am scris cândva că în creația interpretativă a lui Dinică există un principiu demonic, o intransigență demonică”, nota Andrei Băleanu într-un portret al actorului din 1984. Da, s-a conturat astfel cu vigoare, încă de la primele roluri principale pe scena studioului I.A.T.C. în „Inspectorul de poliție” și „Centrul înaintaș a murit în zori”. Dar Gherman din „Somnoroasa aventură”? Dar Pentagon din „Capul de rățoi”? Dar Ipingescu din „O noapte furtunoasă” și personajul cu suflet de poezie Leonce din „Cotletele”? Dar Cadâr? Nu doar un principiu demonic îi definește arta, ci ceva mai mult, mai complex, care-l face apt pentru un larg evantai de  întruchipări, de compoziții, cum îi place să spună, create cu gândul iscoditor și expresia cea mai autentică. Firesc, fără efort, cu aerul că așa trebuie să fie. Și așa se impune spectatorilor, convingător și puternic, cu o forță care emană parcă de la sine, în diversitatea de caractere cărora le dezvăluie esența. Poate fi un cinic și un disprețuitor sarcastic, o lichea grotescă sau rafinată, un intrigant diabolic și terifiant, dar tot atât de bine poate fi un om simplu, generos și simpatic, un naiv romantic sau un înțelept cu măsura relativității lucrurilor”.  (Constantin Paraschivescu – Histrion de cursă lungă. Gheorghe Dinică – apărută în seria Galeria teatrului românesc, coordonată de Florica Ichim, 2002).

DANSÂND PENTRU ZEUL PĂGÂN, ultimul rol

Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Daneliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil, Andrei Șerban, David Esrig etc.

NOAPTEA REGILOR, regia Andrei Șerban

Olivia Chirvasiu, #ABCulMemoriei

Foto: arhiva TNB

Nu exista comentarii

Replica ta