Ștefan Iordache - Hobby-ul meu este viaţa
Un mare actor al acestei țări, asemănat doar cu alți mari actori ai lumii, ar împlini, pe 3 februarie, 80 de ani. Dacă ar mai fi printre noi… Ștefan Iordache a jucat numai 3 spectacole pe scena Teatrului Național din București și n-a fost niciodată angajat în trupa acestui teatru. Locul său rămâne însă rezervat în inima celor ce l-au admirat, oriunde s-ar fi manifestat, pe scenă sau pe marele ecran, pentru talentul său, sinceritatea și acel firesc al gestului și al rostirii prin care puțini, foarte puțini actori ai lumii știu să se exprime.
Înainte de a privi câteva imagini din arhiva teatrului, evocând acele spectacole în care a jucat aici, dorim să vă îndreptați atenția către un anunț important, un eveniment al zilei de azi, un nou proiect, al arhivei TVR, lansat cu această ocazie și despre care veți putea afla mai multe în următoarea periodă urmărind canalul de Youtube al arhivei TVR.
Numai astăzi, duminică, 31 ianuarie 2021, pe respectivul canal de Youtube, între orele 10:00 - 23:30 veți putea viziona gratuit documentarul Hobby-ul meu este viaţa – o poveste despre teatru, despre film, despre viață, creată din interviurile pe care actorul Ștefan Iordache le-a dat de-a lungul vieții.
Coproducţie Televiziunea Română şi Filmex
din 2010, Hobby-ul meu este viaţa este un portret surprinzător al uriașului actor Ștefan
Iordache - “actorul salturilor mortale, actorul utopic, actorul poet, actorul
telegenic, fonogenic, emblema unei generații.” (Ludmila
Patlanjoglu “Regele Scamator. Ștefan Iordache”).
Filmul în regia Șerban Marinescu este un portret al actorului realizat prin interviuri și cu fragmente din filmele în care acesta a jucat.
Documentarul online cu durata de 75 de
minute, va avea acces gratuit la vizionare de pe toate continentele
duminică, 31 ianuarie, în intervalul 10:00 – 23:30.
Ca într-un puzzle, acest documentar adună mărturisiri de o sinceritate tulburătoare.
Din fragmente de interviu,
alese cu grijă de realizatorii filmului regizat de Șerban Marinescu se
recompune o lume. Este universul marelui actor din care, privindu-l, am spune
că nu lipsește nimeni. Atât oamenii, cât și lucrurile par acolo pentru
eternitate, animate de simplitatea trăirii autentice.
Ar fi bine să nu ratați
acest film, pe care numai astăzi îl aveți la liber, pentru o vizionare de
duminică, pentru o duminică a amintirilor, a destăinuirii, cum nu prea des ni
se oferă șansa asta.
De ce privea Ștefan Iordache viața ca pe un
hobby ? Cum și-ar fi conturat – și dacă ar fi luat viața de la capăt –
destinul ? Ce și-ar mai fi dorit ca să aibă o viață împlinită ca-n visul
său, ...căci vis era acela, cu cele cinci fetițe ce urmau să rămână la vârsta
jocului… Unde se simțea cel mai bine marele actor, în acest hobby numit viața
personală?
Ascultați, priviți, filmul acesta o să vă
deschisă noi înțelesuri, o să vi se cuibărească în suflet și o să vă umple duminica
de lumină.
Filmul în regia Șerban Marinescu este un portret al actorului realizat prin interviuri și cu fragmente din filmele în care acesta a jucat.
Documentarul online cu durata de 75 de
minute, va avea acces gratuit la vizionare de pe toate continentele
duminică, 31 ianuarie, în intervalul 10:00 – 23:30.
HOBBY-UL MEU ESTE VIAȚA (2010)
autoportret ȘTEFAN IORDACHE
durata 75'
formatul: Mihaela Tonitza Iordache,
Nita Chivulescu,
scenariul și regia Șerban Marinescu,
editor Nita Chivulescu,
mixaj Mihai Orășanu,
documentarist Rozana Mihalache,
director si producător executiv Doina Dragnea,
producător Filmex Film, coproducător Televiziunea Română.
Radu Beligan:
Coincidența a făcut să dau, în celebrul Jurnal al lui Peter Hall,
peste un comentariu asupra artei actorului aparținând lui Humphrey Bogart, care
vorbea despre Spencer Tracey. Spencer, zice Bogart, face bine. Asta-i tot.
Simte. Spune ce simte. Vorbește. Ascultă. Gândește ce spune, când spune. Și dacă
socotiți că e ușor, încercați! De câte ori aud teorii sofisticate despre arta
actorului, îmi vin în minte aceste două exemple. De câte ori îl văd jucând pe
Ștefan Iordache, sunt uimit. Sunt foarte puțini actorii care au izbutit să mă
uimească. El este unul dintre cei puțini. Și nu m-am întrebat niciodată cu ce
mijloace o face. Ștefan Iordache este actor născut iar nu
făcut. Dacă ai avut norocul să-l vezi, nu-l poți uita niciodată.
Ștefan Iordache în Barrymore - rol jucat și de Christopher Plummer
George Banu :
Pentru actorii-interpreți scena e un loc al iluziei de viață, pentru marele
actor e însuși adevărul vieții (…) El iluminează. Marele actor, orice joacă, atrage
neîncetat privirea sălii. El nu se dizolvă într-o comunitate. Destinul său se
numește însingurare. Însingurare de poet.
Pe scena Teatrului Național, Ștefan Iordache a jucat în spectacolele "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale, regia Alexandru Tocilescu (1999), "Barrymore" de William Luce, regia Gelu Colceag (2000) și "Ecaterina cea Mare" de George Bernard Shaw în regia lui Cornel Todea (2008).
"Tragedian și comedian, pe scenă și în viață, teatral și modern, shakespearian și diseur, încruntat și telegenic, încăpățânat și fermecător, cinic și naiv, sibilinic și superstițios. Sceptic la vorbele mari, un entuziast introvertit, un personaj enigmatic, plămădit din contradicțiile care-i desemnează aura. Este magnetul care ne atrage, ne fascinează, ne face să întoarcem capul după el pe stradă sau spre rampă. (…) "Cu un înger pe umăr și un diavol în buzunar", senzual și spiritual, exercită o fascinație aproape erotică asupra celor din jur : pubic, parteneri, prieteni". - Ludmila Patlanjoglu, Regele scamator – Ștefan Iordache
"Ecaterina cea Mare" - ultimul spectacol, ultima premieră
Ultimul său rol, un triumf,
a fost al prințului Potemkin din „Ecaterina cea Mare” de Bernard Shaw la
Naționalul bucureștean.
În septembrie 2008, pe când bătea
gongul unei noi stagiuni, și Ștefan Iordache era așteptat să revină la Național
pentru a relua rolul Potemkin din Ecaterina cea Mare, premiera cu care se
închisese stagiunea 2007-2008, vestea morții sale a picat ca un trăznet.
Suferea de mai multă vreme
de o boală incurabilă, dar, cu o demnitate, cu o noblețe și cu o discreție
absolute, a sfidat suferința, a urcat pe scenă, pentru o ultimă premieră, și s-a dăruit publicului cu energia omului
aflat în cea mai bună formă.
Text: Olivia Chirvasiu
Foto credit: Augustin Bucur, Mihail Cratofil, Florin Biolan