Întrebări pentru LARI GIORGESCU, despre o vară magică
Olivia Chirvasiu: Există veri magice în viaţa noastră. Cu
întâmplări speciale, cu oameni dragi şi cu poveştile lor de neuitat. Am
impresia că vara lui 2017, care tocmai s-a încheiat, a fost una dintr-acestea
pentru tine. Aşa este?
Lari Giorgescu: Am avut o vară foarte frumoasă. Şi "magică" dacă este să vorbesc despre deplasarea de la Ohrid (Macedonia) a spectacolului "Magic Naţional". Am avut ocazia să petrec mai mult timp cu colegii în acest oraş foarte frumos, iar reprezentaţia spectacolului a fost una pe măsura. A fost cu adevărat o reprezentaţie magică la Ohrid, cu atât mai mult cu cât ploaia s-a oprit exact înainte de a începe noi spectacolul.
Totodată, în vara asta am avut şi o premieră cu un nou spectacol de Gigi Căciuleanu, "Eine Kleine Nachtmusik" la "Unteatru". Este un one-man-show foarte bine primit de public.
O.C. -Într-o seară, ieşind de la spectacolul la
care veniseră mai mulţi critici să vadă Magic Naţional, te-am
întâlnit alergând, parcă aveai o întâlnire. Îţi aminteşti? Erai plin de
energie, ca şi cum ziua ta abia începea. Am aflat cu uimire că fusese iar o
seară în care de la acel formidabil dar solicitant L’Om Dada, ai trecut
imediat pe scena mare, unde ai baletat pe şi cu textul lui Caragiale – Moşii:
un adevărat tur de forţă! Nu este greu să faci această acrobaţie, trecând
dintr-un rol în altul, cum s-ar zice, pe nerăsuflate?
L.G.-Cu siguranţă nu e uşor să treci de la un rol la altul în aceeaşi seară şi
să alergi de la o sală la alta. Dar ţin foarte mult la fiecare din proiectele
în care joc. Când faci asta cu drag, totul poate părea mai uşor.
O.C. - La Ohrid Summer Festival, nu mică ne-a fost surpriza să aflăm că l-ai dus pe al tău teribil Caţavencu – politician al politicienilor corupţi, expresie magic-histrionică a celui mai veros exemplar dintre toate câte mişună prin politichie la un moment dat. Rolul cu care ai rupt inima târgului şi care te-a adus în trupa Naţionalului bucureştean. Numai că… decorul era total diferit. În loc de tribuna uriaşă din scena TNB, unde toate schimonoselile şi delirul personajului au un punct solid de sprijin, evoluai pe neaşteptate ca un acrobat, la înălţime, între două coloane ale bătrânei biserici Sf. Sofia din Ohrid. Cel puţin aşa am putut vedea noi în fotografii. Trebuie să fi fost o experienţă inedită. Cum te-ai simţit acolo, sus?
L.G.: M-am bucurat mult
că, atât Gigi Căciuleanu cât şi domnul Caramitru au acceptat să introduc
momentul lui Caţavencu din "D'ale noastre" în spectacolul "Magic
Naţional", (dat fiind că "Moşii" lui Caragiale ar fi fost
aproape intraductibili în macedoneană). Când am ajuns în spaţiul în care urma
să jucăm (în curtea unei biserici superbe, unde era construit un amfiteatru în aer
liber) mi-am dat seama că aş putea face momentul ca de la o tribună dacă mă
caţăr la etaj şi mă folosesc de coloanele bisericii. Acelaşi lucru îl făcusem şi la Londra, când am jucat spectacolul la Cadogan
Hall. Domnul Caramitru m-a ajutat să fac un moment de introducere şi s-a
dovedit foarte inspirată ideea de a profita de spaţiul respectiv.
Cațavencu, mereu la înălțime, și la sediu, și în turneu
O.C.: Ne-am propus să vorbim despre veri magice. Cum erau verile copilăriei tale?
Te-ai întoarce în timp, să retrăieşti Vacanţa Mare?
L.G.:Verile copilăriei mele se petreceau, de cele mai multe ori, la ţară, în
apropiere de Craiova, la bunici, unde timpul avea o cu totul altă noţiune,
trecea mult mai greu. Întâlnirile cu copiii de acolo erau fascinante. Mă bucur
că au fost aşa, dar nu m-aş întoarce în timp. Sunt de părere că orice vârstă
are farmecul ei şi e foarte important să te bucuri de fiecare clipă pe care o
trăieşti.
O.C.: Dintre toate rolurile tale pe care le joci acum la TNB, care ar fi cel
ce-ţi aminteşte de jocul din verile copilăriei? Pe care îl simţi ce mai aproape
de sufletul tău?
L.G. Dacă ar fi să fac un efort foarte mare şi să caut o asociere între un
spectacol pe care îl joc la TNB şi copilărie, aş zice că acela ar fi
"D'ale noastre" prin prisma jocului pe care l-a propus Gigi
Căciuleanu unor tineri de vârste apropiate şi uniţi în acest spectacol şi de
minunatele personaje ale lui I.L. Caragiale.
O.C.: În sens invers, pornind către viitor, cum ar arăta vacanţa ta perfectă? Cea
pe care n-ai trăit-o încă?
L.G. : Caut să mă bucur de toate momentele vieții mele şi aşa se face că nu am o
reprezentare a unei veri perfecte.
O.C.: Nu vom încheia acest mini-interviu retro-estival fără să le dezvăluim celor ce nu au aflat încă, admiratoarelor tale în mod special, că Lari este de-acum un om însurat. O nuntă frumoasă, departe de Bucureşti şi de tumultul artistic cotidian. A fost acesta punctul culminat al verii 2017?
L.G.: Da. Faptul că m-am căsătorit a fost punctul culminant al acestei veri. Am încercat să facem totul cât mai disctret. Ne-au fost alături oameni foarte apropiaţi şi ne-am bucurat mult.
O.C.: Aveţi şi proiecte artistice comune, sau deocamdată vă rezumaţi la viaţa
voastră cea de toate zilele?
L.G. : Nu avem proiecte comune, soţia mea este designer vestimentar.
O.C. : Un cuvânt de încheiere, o invitaţie la teatru? Cum se prefigurează noua
stagiune? Ce noutăţi ne poţi anunţa? Eşti unul din actorii care joacă şi în
teatrele particulare. Care este atmosfera, ce te atrage într-acolo?
L.G.: Iată, a început stagiunea şi joc în opt spectacole la TNB, aştept cu
nerăbdare să le reiau pe toate şi totodată să încep repetiţii la ceva nou. Mai joc la “Bulandra” în "Pescăruşul" şi la "unteatru"
în doua spectacole "Poezia
visului" de Miriam Răducanu şi "Eine Kleine Nachtmusik" un
spectacol de Gigi Căciuleanu. Tot timplul am jucat şi în teatre independente şi
mă bucur că am ajuns să fac parte şi din echipa de la "unteatru". Am
proiecte la care ţin foarte mult. Îi invit pe oameni să vină la teatru cu inima
deschisă. Sunt sigur că vor avea surprize plăcute care îi vor îndemna să
revină.
O.C.: Mult noroc şi Casă de piatră, Lari & Corina!
Un interviu de Olivia Chirvasiu
Fotografii: Florin Ghioca, TNB
D'ale noastre
Regele Lear
Magic National
Vă aștept cu drag în noua stagiune, la TEATRU!
